Realitatea este insa alta si anume prima masina cu transmisie integrala a fost modelul britanic Jensen FF in anul 1966. Acestia au colaborat cu o firma de consultanta si au dezvoltat sistemul numit Feguson, care foloseste diferentiale cu alunecare limitata pe puntea spate si unul central.
Acest sistem este folosit in masa de catre marii fabricanati de automobile si in prezent. Acest automobil avea de asemenea si un sistem mecanic care prevenea blocarea rotilor in conditii de franare de urgenta. Jensen FF nu a fost produs in numar mare deoarece acesta avea un pret de achizitie aproape de doua ori mai mare decat al unui Jaguar E-Type. In anul 1980 cei de la Audi au prezentat modelul 80 cu noua transmisie integrala Quattro. Din punct de vedere tehnic Audi Quattro nu se ridica la nivelul lui Jensen FF deoarece acesta folosea o comanda manuala de blocare a diferentialelor.
Anul urmator Audi a echipat modelul Quattro cu diferential central Torsen si cel de puntea spate cu alunecare limitata. Succesele din Campionatul Mondial de Raliuri a facut ca masina germana sa fie bine primita si de catre publicul larg. Perioada de aur a masinilor cu transmisie integrala a fost 1983-1993 cand Audi Quattro Sport castiga in raliuri fapt care a motivat si alti constructori sa urmeze solutia tehnica a celor de la Audi in grupa B.
Aceasta grupa era dominata de automobile cu outeri maxime de peste 500 CP iar transmisia integrala a fost singura solutie pentru a oferii o stabilitate si un comportament sportiv masinilor. Pana in 1985 Campionatul Mondial de Raliuri devenise o competitie pentru amsinile 4WD respectiv Audi, Peugeot 205 T16, Lancia Delta S4, Ford RS200, rover Metro 6R4. Grupa B a fost eliminata datorita multimii de accidente datorate putrii prea mari ale masinilor, rezultatul fiind aparitia de masini de raliuri mai soft precum Lancia Delta Integrale, Ford Escort RS Cosworth, Toyota Celica GT4, Mitsubishi Lancer GSR si Subaru Impreza WRX.
Pentru cei care doreau o masina de serie cu transmisie integrala Audi a inceput sa echipeze cu sistemul Quattro si alte modele precum 80.90.100 si 200. In aceeasi perioada si cei de la BMW au intrat in segmentul integral cu modelul 325 iX, Ford-ul cu berlina Sierra XR 4×4 si Peugeot-ul cu modelul 405 4×4.
De asemenea au urmat si alti constructori sa ofere acest tip de transmisie pe modele aflate deja pe piata precum Opel Calibra turbo, Alfa 155 Q4, Mitsubishi Galant VR4 sau Renault 21 Quadra turbo. Incepand cu anul 1994 marii constructori de automobile au inceput sa abandoneze transmisia integrala datorita apritiei sistemelor electronice de siguranta si de control a stabilitatii.
