Cine isi cumpara inainte de 1989 un break(Dacia) si-l lua pentru ca avea de carat de la tara cartofi sau pepeni, deci era o masina folosita aproape de fiecare data pentru a transporta multiple bunuri care puteau insemna fie legume fie pietris.
Cine dorea un automobil care sa impuna respect isi cumpara varianta in trei volume care chiar daca dispunea de un portbagaj inferior modelului break impunea printre vecini un respect desavarsit. Aceasta mentalitate a devenit litera de lege la romani si in general in tarile din fostul bloc sovietic.
In comparatie acest trend persista si in Occident insa problema este ca a luat amploare si aproape a disparut pe la sfarsitul anilor 70. Constructorii vestici au descoperit ca break-ul nu trebuie tratat ca unul necesar doar pentru micii industriasi, ci drept o masina unica care la nevoie poate transporta si bunuri. Pentru cei care aveau nevoie de un autovehicul autoutilitar constructorii au proiectat automobile specializate precum Renault Kangoo,Peugeot Partner sau VW Caddy, break-urile transformandu-se in adevarate automobile luxoase concepute doar pentru transportul in conditii cat mai luxoase a oamenilor.