Cei de la Audi, inventatorul transmisiei integrale permanente Quattro (1980), au spus la inceputul anilor 80 ca aceasta solutie tehnica va devenii intr-o buna zi la fel de populara precum sunt discurile de frana la cele patru roti ale masinii.
In prezent Audi are transmisii integrale pentru toate modele comecializate iar modelul de top este puternicul RS4. Dupa introducerea sistemului Quattro, americanii de la AMC au prezentat modelul Eagle iar Subaru modelul Leon.
Ca teorie sistemul de transmisie integrala este foarte important si nu in ultimul rand complicat. In timp ce puterea motoare este transmisa la toate cele patru roti, aderenta si tractiunea masinii creste considerabil deoarece masina foloseste toata puterea motorului la toate cele patru roti in loc doar de doua.
Acest sistem permite o abordare a virajelor mult mai rapida in special in conditii meteo nefavorabile, sau in conditiile rularii pe un drum cu aderenta scazuta. Dupa ce a fost introdus in Campionatul Mondial de Raliu, sistemul 4WD si-a dovedit eficienta pe orice suprafata.
Deoarece transmisia integrala directioneaza puterea motorului si spre cealalta punte, aceasta consuma mai multa energie cinetica oferita de motor in comparatie cu o masina cu tractiune doar pe doua roti.
Majoritatea sistemelor 4WD au o greutate mai mare cu 50-100 de kg in comparatie cu masinile normale cu tractiune pe doua roti, rezultatul fiind o scadere a performantelor masinii si o crestere a consumului de combustibil. De asemenea transmisiile permanente au un efect si asupra directiei, care devine neutra si cateodata greu de controlat insa printr-o mai buna echilibrare a maselor masnii si amplasarea mai echilibrata a diferentialelor sau a dimensiuni anvelopelor, aceasta poate fi corectata.
O supravirare datorata transmisiei integrale poate fi controlata cu ajutorul pedalei de acceleratie. O distribuire optima de 50:50 a maselor pe fiecare punte, face aproape imposibila aparitia supravirarii.
