Lansată în 1978, prima mașină sport de serie Mazda a devenitcel mai bine vândut vehicul cu motor rotativ din istorie. De asemenea, a propulsat succesul mărcii pecircuitul de curse la un nivel fără precedent.Sunetul distinctiv al motorului cu două rotoare al lui RX-7 a dominat pistele de curse din Europa și dinafară încă de la început.
A câștigat clasa de 1.600-2.300cm 3 de la British Saloon Car Championship în1980 și 1981, și-a demonstrat fiabilitatea și prin capturarea drapelului în carouri la 24 Hours of Spa, totîn 1981.
A rămas singura mașină fără motor convențional care a câștigat cursa și este, fără îndoială, unul dintre cele mai memorabile momente dinistoria motorului rotativ.
Performanța este cu atât mai uluitoare având în vedere faptul că viitorul motorului rotativ era în pericol când Mazda a început să dezvolte RX-7.
Constructorul auto a introdus motoare rotative în majoritateamodelelor sale până la criza petrolului din 1973-74, când prețurile la cote maxime ale carburanților auscos propulsoarele puternice dar însetate de pe lista preferatelor consumatorilor. Mazda a decis săscoată motorul din majoritatea modelelor sedan, hatchback și combi, și aproape le-a abandonatprecum ceilalți producători de mașini.
Crearea unui model rotativ simbol
Prima generație RX-7 (platforma „FB”), care a fost pusă în vânzare în Japonia în 1978, a fost osenzație imediată, înainte ca acesta să ajungă în Europa în următorul an.
Cu o greutate totală de puținpeste o tonă, cei 100-135CP (în funcție de piață) ai motorului 12A atingeau performanțe ridicate.Dispunerea frontală a motorului – motorul compact era așezat în spatele punții – care punea înmișcare roțile din spate, cu o distribuție a greutății aproape perfectă, a oferit, de asemenea, omanevrabilitate uimitoare. Aerodinamicul RX-7 a depășit clasa lui de preț, fiind foarte plăcut de condus și asigurând o conexiune specială între șofer și mașină.
Motorului cu două rotoare 12A de 1.146cm 3 is-a alăturat ulterior o versiune turbo de 160 CP pentru Japonia, în timp ce America de Nord a obținutun propulsor puțin mai mare, 13B, cu injecție de combustibil.
A doua generație RX-7 („FC”) lansată în 1985 a avut un design inspirat de Porsche și o serie deîmbunătățiri ale performanței, cum ar fi Mazda DTSS (Dynamic Tracking Suspension System) șisupraalimentarea.
Se dovedește că admisia forțată este foarte potrivită pentru motoarele rotative,datorită caracteristicilor lor de evacuare și foarte eficientă pentru îmbunătățirea cuplului mediu. Motorul 13B, de 1,3l, era standard pentru toate piețele, deși RX-7 a fost oferit în Europa inițial cu unmotor de 150CP aspirat natural, 180CP și mai târziu a urmat și versiunea cu turbină cu volantă dublă,de 200CP.
Modelul cu putere mai mare poate atinge în 6 secunde 100km/h și o viteză maximă de 240km/h.
A treia și ultima generație („FD”), lansată în 1992, a fost o mașină autentică de performanță. Un nouturbocompresor dublu secvențial a sporit puterea celui mai recent motor, 13B, la 239CP pe versiuneaeuropeană. Fanii au spus că este cel mai ușor de manevrat dintre toate modelele RX-7.
Accelerațiade la 0 la 100km/h în 5,3 secunde și vitezamaximă de 250km/h (limitată) poziționau modelul de1.300kg cu două locuri într-o ligă a mașinilor sport de înaltă clasă – o clasare potrivită pentru marcacare tocmai a câștigat la Le Mans.
Din păcate RX-7 nu a mai fost oferită în marea majoritate a Europei din 1996 din cauza reglementărilor privind emisiile, deși Mazda a continuat să producă mașini pentrupiețele cu volan pe dreapta, în cele din urmă crescând puterea pe modelele ulterioare din Japonia până la 280CP.
