De vina pentru acesta este utilizarea de catre Poltia Rutiera a modelului Logan MCV prima generatie drept radare mobile care sunt amplasate pe sosele pentru a “corecta” abaterile soferilor.
Ei bine acum a venit timpul sa intelegem mai bine care sunt procedurile celor care utilieaza radarul si care sunt caracteristicile principale ale sistemului montat pe masinile Politiei Rutiere in Romania.
Echipamentele radar din dotarea Poliţiei Rutiere
1. Radare model vechi – model Python II
- Funcţionează în banda K
- Zoom optic al camerei video 18x
- Mediu de înregistrare: casetă VHS
- Sensuri de funcţionare: ambele sensuri, selectabile manual
- Moduri de funcţionare: sunt folosite în modul automat, emisie continuă
- Sunt complet detectabile, iar riscurile de amenzi sunt minime
- Sunt folosite în modul automat sau prin obturarea antenei radar cu un material metalic pentru a simula modul standby al detectoarelor BEE III
2. Radare model nou – model AutoVision BEE III
- Funcţionează în banda K
- Zoom optic al camerei video 26x
- Mediu de înregistrare: digital, HDD
- Poziţionare GPS
- Sensuri de funcţionare: ambele sensuri de circulaţie
Moduri de lucru pentru sistemele de radare noi “nedetectabile”:
a. Radar în mod automat – emisie continuă – complet detectabil – riscuri minime de amenzi:
– aparatul radar permanent pornit: antena radarului emite continuu semnal in banda K, permite detectarea lui cu orice detector de radar
– camera video focalizează o zonă (de exemplu, 250 metri faţă de poziţia radarului); viteza de deplasare va fi măsurată doar pentru maşinile din zona supravegheată, pentru restul nu se vor face măsurători
– la identificarea unui vehicul cu viteza peste limita maximă admisă, aparatul radar va înregistra automat informaţia video pe HDD
– acest mod de funcţionare este identic cu cel al radarelor vechi, detectabil de orice detector radar existent pe piaţă
b. Radar în mod manual/stand by – detectabil, riscuri minime de amenzi, dacă maşina nu este cap de coloană
– camera video focalizează o zonă (de exemplu, 250 metri faţă de poziţia radarului); viteza de deplasare va fi măsurată doar pentru maşinile din zona supravegheată, pentru restul nu se vor face măsurători
– declanşarea aparatului radar se face de către operator pentru a înregistra vehiculul care pare că ar circula cu viteză ridicată, iar aparatul radar înregistrează automat imaginile
– prima maşină din coloană va fi cea mai expusă risccului de a nu putea reduce viteza iî timp util pentru evitarea unei amenzi
– maşinile care nu se află în capul coloanei vor fi avertizate şi vor avea timp pentru încetinire
– acest mod de funcţionare seamănă cu practica obturării antenei radarului vechi, Python II.
Tehnologia de funcţionare a unui radar al Poliţiei Rutiere
Radarele emit microunde electromagnetice şi folosesc reflexia acestora pentru a determina viteza vehiculelor faţă de antenă.
Se compune, de obicei, dintr-un emiţător, un receptor şi un sistem de antene (care, de obicei, se poate roti în plan orizontal şi/sau vertical) cu directivitate pronunţată. Receptorul cuprinde şi un indicator al existenţei şi poziţiei obiectului.
Radarele sunt puse, în mod normal, în zonele periculoase pentru traficul rutier, deci depăşirea vitezei maxime admise pe un anumit tronson trebuie, totuşi, făcută cu responsabilitate. De cele mai multe ori, maşinile cu radare apar în zonele unde au fost înregistrate multe incidente rutiere, datorate în principal viteze prea mari.
