In timp ce romanii asteptau trei ani pentru o Dacia 1310, dictatorii Elena si Nicolae Ceausescu aveau o flota de limuzine

Comunismul din Romania a arata pe o partea ca si muncitorii cu doua clase pot avea functii de conducere, insa si ca nomenclatura trebuie sa traiasca ca in Europa de Vest.

Evident ca acest lucru nu era promovat de sovieticii de la Bucuresti, insa daca te uiti pe filmarile din primele zile ale Revolutiei din 89, descoperi ca aceasta nomenclatura mergea zi de zi cu masini de calitate precum BMW, Mercedes sau Opel si Ford.

Restul de romani erau condamnati sa astepte cate trei ani pentru o banala Dacia 1310 construita extrem de low-cost chiar si pentru anii 70. Si aici ne referim la celebrele probleme cu motorul ( unii cumparau extra set Borgo) sau cu rugina aparuta pe caroserii noi (pragurile din inox erau la mare cautare!).

CUM SE CUMPARA O DACIA IN ANII COMUNISMULUI FEROCE DIN ROMANIA?

În ultima perioadă a perioadei comuniste, cererea pentru un autoturism depăşea cu mult oferta, chiar dacă o maşină costa cât un apartament.

VEZI CUM SE STATEA LA COADA LA PECO:

Deşi în anii ’80 ajunsese să fie o maşină scumpă, Dacia era visul fiecărei familii de condiţie medie din România. În lipsa unui sistem vast de pile, cunoştinţe şi relaţii, pentru cea mai mare parte a populaţiei, eforturile financiare mari nu erau suficiente ca acest vis să se îndeplinească.

Întreprinderea de desfacere a materialelor sportive (IDMS)

Cumpărarea unui autoturism românesc nou se efectua într-un cadru organizatoric clar precizat; astfel, cei dornici depuneau la CEC fie suma întreagă, fie un acont de minimum 50% şi se înscriau pe listele de aşteptare; o altă variantă era libretul de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme.

Depunătorii respectivului libret beneficiau de următorul avantaj: din dobânda de 4% pe an, 2% se acorda sub formă de câştiguri în autoturisme, prin trageri la sorţi trimestriale, iar 2% în numerar. La tragerile la sorţi participau cecurile cu un sold de minimum 5.000 lei, provenit din depuneri anterioare trimestrului pentru care se face tragerea la sorţi; în fapt, era un avans pentru primirea respectivului automobil.

Preţul unitar pornea de la 70.000 lei şi a ajuns, la finele deceniului opt, până la 95.660 lei pentru modelul Dacia 1320 Standard.

1969 LANSAREA MODELULUI DACIA 1300

Evenimentul major al anului 1969 este lansarea comercială, la începutul lunii octombrie, a primelor modele R12 produse în România sub numele Dacia 1300. Modelul s-a dovedit un adevărat succes comercial atât în România, cât și în alte țări din vecinătate, unde modelul va fi exportat începând din 1971.

Un alt moment marcant al anului 1969 îl constituie fuziunea celor două întreprinderi existente în acel moment la Colibași – UPAC și UAP, sub umbrela și sub numele UAP.

MASINILE COMUNISTE DIN IMPORT ERAU MAI IEFTINE CA CELE DE LA DACIA:

Mai mult decât atât, tipuri similare de autoturisme din import erau mai ieftine şi aveau unele opţiuni: Moskvich 412 cu aparat radio (1357 cm³, 50 cp, 5 locuri) costa 59.500 lei, faţă de Dacia 1300, fără aparat radio (1289 cm³, 54 cp, 5 locuri), care costa 70.000 lei.

In prezent aceeasi politica este aplicata si de catre Uzina Dacia, respectiv anumite modele produse la Pitesti fiind mai ieftine in afara tarii decat in Romania, iar masini produse in Coreea de Sud sau Franta sunt mai ieftine la achizitie decat o banala Dacie!

MASINILE DICTATORILOR ELENE SI NICOLAE CEAUSESCU

Mercedes-Benz 600, Dacia 2000 bazata pe Renault 20, o flota mica de Dacia 1310 realizata special pentru familie, Renault Fuego, Aro 304 cu ampatament marit si motor de Ford, Buick Electra primit cadou de la Nixon, Citroen CX 2400 al Elenei, un enigmatic Renault 25 Baccara Prezidential si un Mercedes SL pentru mersul pe litoral.

Majoritatea romanilor nu avea automobil personal, acestia megand cu ITB-ul sau CFR-ul la munca, iar cei care aveau masini trebuiau sa-si depoziteze din timp benzina pentru ca alimentarea se facea cu numere pare si impare la PECO!

s s s